Din nou?


Nu,glumesti.N-ai cum sa fi la fel.Nu esti tu.Nu te ascunde dupa vorbe.Dupa un zambet gingas si ochi limpezi care relateaza fericire cel putin.
Intr-un fel,toti fugarii fug de teama sau de sinonimele ei.Intr-un moment de luciditate concretizez ca exista o teama ilegal de mare in momentul cand iti permiti sa fugi de adevar,de condamnare.Indiferent daca e vorba de o condamnare teoretica.
Nu prea exista explicatii logice pentru niste simple sentimente de teama.Teama de ce?De ziua cand vei da socoteala pentru fiecare eroare de calcul psihic in viata de zi cu zi.Emotii.Da,da.
Problema este de a sti daca delirul,nevroza fortuita fara dimensiuni si nuante sunt capabile in chip sintetic sa legalizeze o fuga si sa confere unei aventuri o forta mitica si etica.
Pentru ca,analizand situatia,e stupid sa continui sa resimti amintiri de acum n ani cand erai chinuit,torturat,urmarit de teama de a constientiza lucrurile si a le lasa asa cum le-a dat El.
Corect?
Nu intelegi,cam greu cu logica gandirii in momente de suspans.

Asa ziceam si eu.

Freedom !


Si uneori iti doresti sa zbori.Sa uiti de tot.Sa nu te gandesti ca maine o iei de la capat cu toate problemele.
Sa actionezi fara sa-ti fie teama de consecinte.
Sa faci ce te taie capu’.
Sa o iei razna.
Sa..fi tu insuti.

E aiurea cum de fiecare data cand ai o problema.. ai face orice doar ca sa scapi.Adica..iti promiti tie si Lui ..ca faci aia,ca faci ‘ailalta,ca te schimbi..
Si cand totul revine la normal,nu faci nimic din toate astea.
E si mai grav cand nu constientizezi.
Si acum,il citez pe amicul meu Guess Who ..
„Dar intrebarea e firesca
Omul invata din greseli
Dar oare cand greseste-nvata?”

Invata,da’ nu prea.
Habar n-am ce vreau sa spun in postarea asta.Din nou,am 10000 de idei pe care nu le pot ordona intr-o fraza coerenta.
Am o dorinta arzatoare sa fug .Sa fug in lumea mea pentru cateva minute.Sa uit ca peste cateva zile am examene,sa uit ca am de pregatit un program greu grav pentru la anu’,sa uit de tot..
Pentru cateva minute,atata tot.
Woah ..greu,frate.

Probabil tot stresul asta se va termina cand in sfarsit va veni vara.
Si da,stiu,e absurd sa spui asta la jumatatea lui iunie,cand daca iesi putin afara ai impresia ca esti in iad.Dar pentru mine,vara va incepe in momentul cand voi spune ‘yeah ..sunt boboaca in Arta,bro !’ .
Whatever.

Be free!

Yesterday-today-tomorrow…


IERI
..Hmm..ieri..
M-am trezit cu un chef nebun sa te sun.Sa aud o voce plictisita,dura si cu un ton usor sarcastic.Nimic personal,asa esti tu in general.
Dupa ce mi-am satisfacut placerea asta nevinovata,au urmat cele mai grele clipe din ultimul timp.Pentru ca tocmai realizasem ca am facut niste greseli si ..nu prea am cum sa le indrept,decat daca spun adevarul.Pana la urma..am scapat de remuscari.Pentru ca na,asa sunt eu.Ma ambalez din orice porcarie,frate ..Ziua s-a incheiat grandios,stii ce spun.Trebuia sa strice ceva momentul.Bla bla.. imi schimb starea de spirit repede,ce sa zic?..
Nu conteaza.Mai departe.

AZI
Pfu…
Azi..am dormit pana tarziu.Doar ca sa treaca din timp.M-am trezit cu un feeling groaznic.90% datorat de machiajul pe care am uitat sa il indepartez cu o seara inainte.O,dar vai ..ce comoara.
Am stat cu inima in gat si cu telefonul langa ea.
Nu stiu de ce ma sufoc cand vine vorba de tine.In fine,am o slabiciune,ce pot spune …

Acum ..sunt bine.Mai bine decat imi inchipuiam ca voi fi.Dar asta pana in momentul cand DIN NOU ..ca prin minune,o forta misterioasa ne va patrunde creierul plin de Weber,Sarasate si Wieniawski .. si ne va face DIN NOU..sa o luam razna.
Acum ..te iubesc.Maxim am spus.

MAINE
N-am habar ce se va intampla,desi tu zici ca ma trag din neamul Mamei Omida.Atotstiutoare gen.
(Btw,ai un sarcasm genial uneori.)
Hmm..Pentru maine,pot doar sa-mi propun sa fiu calma,sa studiez mai atenta nenorocitele alea de duble,si ..sa te iubesc,maestre.
Nu?

Ah.<3

Before & after.


Atunci ..puteam spune „te iubesc !” foarte usor.
Acum il spun doar cui merita.

Atunci ..puteai sa faci misto de mine fara ca eu sa ripostez.
Acu’ ..n-ai tupeu.

Atunci ..plangeam daca vedeam ochii lui.
Acum ..mi-e scarba de ei.

Atunci ..frumosul insemna iubire.
Acum ..frumosul inseamna iubire si arta.

Atunci ..eram doar un copil.
Acum ..sunt un copil mai mare.

Intre „atunci” si „acum” este o diferenta enorma,stii.Ma rog,n-ai cum sa simti daca nu esti in pielea celui care a trait asta si a platit cu varf si indesat fiecare greseala.Cat de mica.
Si tu ai un „atunci si acum” in cap..Dar ti-e frica sa-ti amintesti..
Corect?E ca teama de a nu pierde ceva ce nu ai.Teama de .. consecinte.

Atunci erai absolut in lumea ta.Si aveai impresia ca e alaturi de tine.Si,deodata,s-a intamplat ceva care te face sa nu mai dai doi bani pe el.Acum,incerci din rasputeri sa uiti.Dar nu poti,stii bine.

Atunci ..iti doreai pe cineva care sa te sustina material ,sa te protejeze si sa ‘te satisfaca’.Azi …vrei doar pe cineva care sa te stranga in brate si sa-ti sopteasca „Totul va fi bine !” chiar si in situatii imposibile.

Vezi?Acum realizezi si tu ca nu mai e la fel.

Tipologii


Mereu am incercat sa fiu un om cat mai simplu.Indiferent de cat de complicata ar deveni viata.Si,poate,am fost.
Dar uneori,par a ma victimiza extrem de mult prin incercari esuate de a intra in sufletul cuiva cu ajutorul actoriei.Teoretic vorbind.
Incerc ..sa creez romane sub titlul de simplu blogger.Romane in care doresc sa se simta poate euforia zambetului meu,insa si multe sentimente amalgate in aliaje infinite.
N-am scris de mult.Si nu stiu de ce o fac tocmai in momentul asta,tinand cont ca e o vreme de tot rahatu’.Lipsita de absolut orice farama de inspiratie.In ultimul timp,am fost cam pe dos cu toate.Insa..am avut ceva timp sa reflectez asupra trecutului si prezentului,asupra tipurilor de oameni,si a ‘psihanalizei’ unei porcarii de povesti ale mele.Care,sincera sa fiu,a inceput sa ma lase rece.
Ce era atunci,la inceput,si ce e acum?E absolut la fel.Numai ca,acum sunt ceva mai realista.Am mai si crescut,vad totul altfel.Si cand ma gandesc ca intr-un interval de 2 ani,am facut niste lucruri care poate mi se pareau logice,iar acum le gasesc absolut penibile,imi pun intrebarea :
„Ce era in capul meu?!”
Acum,invat in fiecare zi ceva despre barbati.E ca si cum ai citi o carte care nu are sfarsit.
Daca as trage o linie la cei cu care ‘am avut de a face’ pana acum,as spune ca:
Exista 3 tipuri de barbati.
-Cel slab,sensibil;
-Cel puternic,dur,dar cu punctele sale sensibile;
-Cel puternic,dar fraier in acelasi timp.

Cel slab,mereu m-a luat in brate si m-a sarutat pe frunte.Mi-a spus povesti care,cu timpul,au devenit in mintea mea,povesti reale.Dar dupa perioada critica in care incepi sa te atasezi,s-a saturat.Ca orice om extrem de vulnerabil,fara prea multe cerinte de la viata.Mi-a dat sfaturi,m-a ajutat,mi-a incredintat vorbe mari,dar la sfarsit,a tras apa.

Cel puternic,niciodata nu mi-a spus cat de mult ma iubeste,pana nu mi-am dat eu seama.A lasat timpul sa treaca fara ca macar sa stiu strictul necesar despre el.Dar,cu toate astea,devenea un drog,iar dependenta crestea pe fiecare zi.Si ma tinea langa el „de buna voie si nesilita (practic vorbind) de nimeni”.M-a invatat ca mai bine te dor obrajii de la palme primite de la toti,decat sa te doara sufletul de la durerea unei iubiri neimplinite cauzate de o singura persoana.

Iar,cel puternic si slab in acelasi timp..m-a facut sa analizez ‘viata’,altfel decat ca un substantiv comun,avand mii de adjective variabile,la toate gradele de comparatie cu care se acorda in gen,numar si caz.
M-a facut sa iubesc iluzii,dar si sa invat sa primesc lovituri cu bratele deschise.Pentru ca,viata,in general,e o lovitura.Pe care,multi dintre noi,nu stim cum sa o privim.O lovitura de gratie,sau o lovitura dureroasa,ce are ca urmari vanatai psihice.

Trecand peste astea,toate au un scop.Am ‘imprumutat’ de la ei,arta de a invinge cu capul sus,si de a pierde tot cu capul sus.Odata si-odata,roata se intoarce.Si orice palma primita,revine la ‘expeditor’ ca un bumerang.
Iar eu,puternica si increzatoare,dura si poate fara mila,am sa ma descotorosesc de ei,iar senzatia ..nu va fi chiar o traire orgasmica.

I learned …


Am invatat ca,in viata,nu conteaza ce ai,ci pe cine ai.
Am invatat ca daca cineva nu ma iubeste in modul in care imi doresc eu sa ma iubeasca,nu inseamna ca nu ma iubeste cu tot sufletul sau.
Am invatat ca mereu pot merge mai departe,desi spun ca nu mai pot.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi increderea cuiva,si doar cateva secunde sa o pierzi.
Am invatat ca cea mai buna cale pentru a fi langa persoana la care tii,e sa fiti doar prieteni.
Am invatat ca pana in momentul cand ma indragostesc,nu consider pe nimeni perfect.
Am invatat ca orice are un inceput si un sfarsit.
Am invatat ca atunci cand esti fericit,iti doresti ca toata lumea sa se bucure de fericirea ta.
Am invatat ca e mai bine sa spui ce ai de spus atunci cand ai ocazia.Poate fi ultima.
Am invatat ca o privire spune mai mult decat 1000 de cuvinte.
Am invatat ca poti avea 1094583 de probleme.Dar cand in fata ochilor tai apare acea persoana care are un loc special in inima ta,uiti de toate,si te comporti de parca nu s-ar fi intamplat nimic.
Am invatat ca trebuie sa traiesti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima.
Am invatat ca nu oricine spune ca ti-e prieten,vorbeste serios.
Am invatat ca gelozia e doar un efect advers al naivitatii.
Am invatat ca muzica iti poate schimba radical starea de spirit.
Am invatat ca cel mai greu moment pentru tine,e cand vezi ca persoana pe care o iubesti,iubeste pe altcineva.
Am invatat ca timpul nu le vindeca pe toate ..
Am invatat ca daca doi oameni se cearta,nu inseamna ca nu se iubesc.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult in viata,iti sunt luati cel mai repede.
Am invatat ca mereu cu cat am mai putin timp,cu atat rezolv mai multe.
Am invatat ca cele mai frumoase femei sunt cele care stiu sa zambeasca si atunci cand inima le plange.
Am invatat ca daca eu am bun simt,nu inseamna ca toti au.
Am invatat ca ochii care nu se vad,se uita.
Am invatat ca suntem victime atata timp cat ne consideram victime.
Am invatat ca indiferent cat de obosit esti,mereu gasesti timp pentru lucrurile care te intereseaza cel mai mult.
Am invatat ca pentru noi,ar trebui sa conteze mai mult prietenia si iubirea,decat ura si orgoliul.
Am invatat ca cel mai greu pentru o fiinta umana e sa accepte ca a gresit.
Am invatat ca o singura persoana,iti poate schimba comportamentul cu toate celalalte persoane din viata ta.
Am invatat ca putini daruiesc,fara sa astepte ceva in schimb.
Am invatat ca oamenii pe care ii iubesti cel mai mult,te ranesc cel mai rau.

Am invatat ca …niciodata sa nu spui niciodata.

No sense.


Tu ai putea sa traiesti fara asta?Tu chiar ai putea sa traiesti cu ideea ca nu il mai vezi?Sa simti ca il pierzi desi nici macar nu-l ai?Iti zic eu,nu.Nu poti.Indiferent ca-i departe,ca-i ciudat,ca-i nesimtit.Tu tii la el si in universul tau pare perfect.Si ai impresia ca tot ceea ce face,face intentionat.
Ai putea vedea existenta ta fara sa stii ca atunci cand te bagi seara in pat te gandesti si la EL pe langa faptul ca te gandesti la cum sa interpretezi nenorocitu’ ala de Bach ?
Eu nu cred ca poti.
In momentele tale de disperare,el te-a facut sa mergi mai departe !Ai avut nevoie de el sa-ti zica „Stai ma linistita..”.
Ai avut nevoie de o privire fulgeratoare care sa-ti aprobe succesul.Ai avut nevoie sa vezi ca e mandru de tine.
Problema a fost la tine,stii..
Tu i-ai dat senzatia de monotonie.Tu mereu esti la fel,dar total diferita.Si stii,desi credeai ca esti mereu acolo sa-l calmezi cand are nervi,sa-i urezi „Bafta !” din tot sufletul tau,sa-l faci sa rada doar ca sa uite de probleme..nu ai fost.In mintea lui erai doar un lucru naiv,trecator..
Era incomod,dar ai ramas acolo.Doar pentru faptul ca voiai sa-l vezi invingand,si sa-l vezi cum zambeste si se uita la tine cu privirea aia calda pe care nu o vezi des la oamenii ca el.
Si a trecut mult timp,si tu ai devenit din ce in ce mai sufocata.S-au strans ganduri,cuvinte,sentimente si vise.Pe care voiai sa i le impartasesti.
Si n-ai putut..
Pentru ca,din nou,ai realizat..ca asta n-are sens.
Sau ca…..de fapt,n-ai curaj.

Si tie-ti lipseste,asa-i?
Stiu.Si mie.

A fost ..


Era un timp.. cand credeam,si poate credeam bine,ca trec prin viata tuturor fara sa las urme.Eu eram cea care puneam suflet in orice facea,si cred ca si acum o fac.Puneam valoare pe orice,si recunosc ca era bine.Eram extrem de bogata…

…sufleteste.
Si nu asteptam nimic din partea nimanui.Nimic mai mult decat gramul de bun simt pe care toti il asteptam mai mult sau mai putin de la cei din jur.
Acum m-am mai schimbat.De fapt,in fiecare zi imi dau seama cat de diferita sunt in comparatie cu persoana care eram in trecut.
E altfel.E ceva ce ne schimba.Mereu exista un factor care ravaseste sufletul de copil din adancul tau.Si atunci se produce schimbarea asta ..stupida poate.
Nu vi s-a intamplat sa vedeti acelasi loc,cu alti ochi?Sau sa fiti pusi in fata unei probleme in 2 perioade diferite ale vietii,si sa aveti alta solutie?
Sau pur si simplu sa simti ca nu esti acelasi om de ieri?..
Mie mi se intampla permanent.

Timpul trece,si nu se opreste din mers.Lumea vine,pleaca,lucrurile se intampla fara sa te intrebe „vrei?”,amintiri raman,oameni mor..
E complicat cum de pe o zi pe alta iti dai seama ca nu mai esti tu.E ca si cum te-ai uita pe geamul din camera ta si ai vedea mereu alt loc,cand de fapt e acelasi.
Acum,chiar si ceilalti ma vad altfel.Am prieteni.Mii de prieteni si cunostinte.Dar doar cativa la care tin.Destul de mult.Inainte ii purtam in suflet pe toti.Acum nu dau doi bani pe unii cu care,inainte,as fi cheltuit o avere.

Tu !


Nimic.Cel mai bun raspuns.
O tii minte?E ea,tot ea.Acelasi om hotarat si incapabil sa recunoasca ceea ce simte.
Da,da..ea.Care te-a imbratisat ca si cum ar fi pentru ultima oara.Si poate a fost.
Si a plecat cu lacrimi in ochi si cu capul in pamant,avand sufletul ingenuncheat si aruncat pe o blestemata de hartie.
Ocazia ei,sansa ei.
E aceeasi,poate putin diferita.Cea care hotaraste sa te ignore si in secunda doi regreta.
Mereu ti-a oferit totul pe tava.Si tu ai luat.Cu ambele maini.Si cand a avut nevoie,n-a avut nici macar o mana intinsa.Tu de fapt o ajutai sa cada din ce in ce mai dezastruos intr-o prapastie unde amintirile mureau odata cu sperantele celui ce se zbatea intre prezent si trecut.
Si dupa lungi asteptari,cand era gata sa faca pasul cel mare,s-a scris romanul.Unul demn de povestit celei mai bune prietene la o cafea fierbinte indulcita cu amarul dorintei de a retrai momentul.
Nu romanul perfect.Unul insa ce pentru ea conta mai mult decat o trilogie stupida expusa intr-o vitrina deasupra careia exista o pancarda „Bestseller”.
Am reusit sa traiesc.In adevaratul sens al cuvantului.Si nu pot spune ca n-am simtit viata si in tine.
Imi amintesc,zambesc,inchid ochii,plang..

..si uit.

Sfarsitul inceputului …


Pai ..
E incredibil cum o privire reuseste sa schimbe ceva !E ca si cum ai spune 1000 de cuvinte intr-unul singur.Sunt obisnuita cu oameni tipici,simpli chiar,dar acum e diferit.
Si da,s-a incheiat o etapa! Si da,imi pare rau poate ..:(
V-am obisnuit scriind generalitati din viata de zi cu zi,si mai putine lucruri directe despre mine..
De data asta e o exceptie..
Azi realizez ca am crescut.M-am maturizat.Prea repede poate..
Si realizez ca desi m-am maturizat,sunt mai putin puternica decat credeam ..
Poate pun eu prea mult accent pe evenimentele minore …
Insa .. conteaza.Conteaza foarte mult cand tii la cineva.
Ma consolez doar cu faptul ca viata merge inainte..

Incearca sa nu uiti ce-a fost ..
Macar s-a intamplat !..

Acum raman visele ..

Sanse.


Sanse tot vin.Vin din plin.Bat inca la usa,insa ma arat prea somnoroasa sa le pot deschide !
E tarziu,si tamplele inca imi vibreaza la fel ca si coardele mute ale unei viori absorbite parca de emotia artistului ..

Ce-i drept,in viata nu prea stim sa ne agatam cu mainile de o oportunitate..Lasam totul in voia sortii ca si cum am vrea sa putem merge fara a ne ridica de pe scaun ..
E destul de cunoscuta sintagma aia …
„Cand viata iti da lamai,trebuie sa faci limonada !”
Uhm,da..Depinde insa si de lamai.
Ce sansa ar trebui sa ai ca sa zici „That’s it!O sa reusesc!”?Eventual sa te duci la Loto si sa iti spuna o pasarica cifrele,or what?
M-am hotarat sa accept totul asa cum este !Sa nu mai tin atat de mult cont de parerile stupide ale unora.
Sansele nu vin de 2 ori.Si daca vin,tre’ s-o lasi moarta.
Mai bine plangi ca n-ai reusit,decat sa jelesti ca n-ai incercat..
Si,vezi tu,iluzie scumpa …e in zadar sa ma mai bantui.
Cuvintele ma tin in viata.Ma ajuta sa ma ridic la cel mai inalt nivel,doar prin rostire.
Ghici ce:
N-am de gand sa ratez urmatoarea sansa !:)

Imprevizibilul si putin mai mult.


Nu stiu de ce simt ca am pierdut.Ma simt invinsa.Pentru prima data,as fi invinsa.
Invinsa de ce?De timp?
Da.Se pare ca am irosit mult timp si am pus in joc sentimente.
Si de multe ori ma gandesc ca si prieteniile alea ‘pe viata’ tot pierderi de timp sunt.
Poti pune tu pariu ca e asa?Poti jura ca prietenii tai nu te vand?
Eu una nu risc.
E dificil sa gasesti oameni sinceri in jurul tau.Mda,rau pentru mine ca nu am gasit foarte multi.
Recunoaste,si tu te crezi prietenul pe viata al cuiva.Poate nu esti.Poate maine vei realiza asta.Sau poate chiar acum.
De unde nu ai idee ca de la un singur fapt poti schimba acea prietenie pe viata intr-o secunda?
Si maine incepi sa barfesti,si sa spui tot ce stii despre ‘fostul’ tau prieten pe viata.
Asta e ipocrizie.Si stiu ca esti in stare.Si tu,un cititor probabil anonim,si eu,un blogger poate frustrat de trecerea timpului,si oricine altcineva.
Chiar si parintii tai.Pe care ii crezi probabil mult mai maturi si in stare.Cu care poate nu te intelegi.Sau da.Sau pe care ii crezi cand spun „La varsta ta nu eram asa !”.
Aparentele inseala si imprevizibilul merge mana-n mana cu ele.
E greu sa stii ce urmeaza.E greu si poate imposibil,in cazul in care nu esti medium.
Mi-as fi dorit sa fi fost.Mi-as fi dorit sa am un har.Si poate am.Adica sigur am.Sau ala se numeste talent?
Am?Probabil am.Asta spune majoritatea lumii.Eu il numesc har.
Un har e atunci cand vezi altfel lucrurile.Cand esti incredintat pamantului cu ceva aparte.Eu prin muzica vad altfel.(Sau poate am probleme cu vederea,nu sunt sigura.)

Hai cu primavara aia odata ….

Poate.


Stii cum e cand vezi ceva ce crezi ca n-ai putea intelege niciodata? Cand nici macar nu te chinui sa intelegi nimicul ala care te fascineaza atat de mult prin simplitatea de care da dovada?Si te trezesti de-odata intelegand si aproape simtind fiorii..
Si stii,inca simt.Eu inca simt fiorii simplitatii de care dadeai tu dovada.Acea simplitate pe care,poate,nici acum nu o inteleg.Iti aud inca bataile inimii si caldura cu care vorbeai cu mine.Niciodata nu am inteles de ce eram eu mai speciala.Poate ca nu am fost.Si poate nici acum nu sunt.Sau poate inca nu inteleg..
Inca am pe buze cuvintele tale.Imi dau lacrimile mereu cand aud ceva legat de tine.
Nu am constientizat atunci,si poate nici acum nu constientizez cat de rau ar durea daca te-as intelege.Si POATE,te inteleg.Dar nu imi dau seama.
Mi-e teama sa ma privesc..Sa imi privesc ochii rataciti.Privesc in jur de parca sufletul tau ar fi in orice lucru.Ai amprenta pe orice imi apartine.Ce copila sunt !
Uneori imi spun : Gata !A trecut!S-a terminat ..Poate nu ti-a pasat vreodata.Poate ca doar mi-am dorit ceva atat de mult incat si eu am inceput sa-mi dau crezare.
Si de ce s-a terminat?Datorita unui orgoliu stupid.Un orgoliu care trece peste limite.De ce?Din naivitate.Poate ca nu era orgoliu.Poate era doar un ‘moment al actiunii’ :Intriga.
Desfasurarea actiunii e atat de lunga incat ma gandesc ca,poate,am trecut de punctul culminant.Sau nici pe jumatate.Unde ar trebui sa fie deznodamantul?Mereu exista unul.Sau poate tocmai asta nu inteleg,aici nu exista.Si poate nu va exista.
Facem parte dintr-un requiem.Unul ciudat.Scris de cineva care nu are legatura cu muzica.Un orb,un om plin de sentimente si bunatate.

Imi lipsesti.Mai mult decat credeam vreodata.

Nimic :)


Wa…
In ultimele zile a fost o plictiseala dementa.Aceiasi oameni (prosti),aceleasi figuri cunoscute,acelasi oras banal.
E zapada peste tot.Plus ca nu poti sa te incalti in orice ca faci bum pe gheata.
E si plictiseala,si un frig de nu ai tupeu sa iesi afara.La masina se duce electromotoru’,moare bateria,taxi nu gasesti.. mai du-te la scoala acum.Pe jos e singura optiune.Iti ingheata si paru’.Ajungi la ore congelat.
Si se mai gasesc cativa idioti care dau cu bulgari in tine..
„Scuzee,n-am vrut !”
Si mai si ranjesc asa la tine..Pana cand le arunci o privire gen „Zambi-mi-ai de sub tramvai !”.Si gata.Te intorci cu spatele,eventual comenteaza „Mama ce cur are aia ..” si inchei cu o injuratura in gandu’ tau.
O vreme super naspa.N-am chef sa invat..nici macar sa studiez.
Era frumos sa ninga de Craciun.Mai ca imi vine sa impodobesc bradu’.Numai eu si mama lu’ Fuego ce mai impodobim brazi.
Plus ca iar se joaca Guvernu’ cu noi.Ba ne maresc salarii/pensii/alocatii,ba nu..
Ba o vacanta pe nu-stiu unde..
Ma rog,sa aiba ei,ca daca au ei,are si tara.:)
Romania,dom’le !
Sper sa treaca mai repede valul asta de frig,prostie si oboseala.Incep sa innebunesc.

P.S.: Vineri ninge iar.

Music …


E un subiect pe care vreau sa il abordez de ceva timp.. Nu-mi gasesc cuvintele.
De fapt,in ultima perioada am fost atat de ocupata sa gasesc explicatii pentru prieteniile false,incat am uitat cu totul de lucrurile care ma fac sa zambesc.
Muzica.. e o cale de a-ti arata sentimentele cu ajutorul unor sunete.Asta ca sa dam o „definitie” .
Cant de vreo 9 ani.Si cant..si tot cant.Si nu ma mai satur sa cant.Ce-i drept,e greu.Da,e greu.
E greu sa iti dedici viata unui anumit lucru.Sa faci tot ce iti sta in putinta sa fii cel mai bun.Bine,aici intervine si ambitia,orgoliul..
Da’,stii.. e frumos.E frumos sa poti canta.Sa ai momente cand poti face oamenii sa planga doar pentru felul cum interpretezi o melodie..
Ascult cam orice.Cand zic „orice”,inseamna orice e muzica buna.
Sa-mi dai un iPod plin de Evanescence,Guns’n’Roses,Scorpions,Epica,Andra,Andrea Bocelli,Laura Pausini,Lara Fabian,Anna Netrebko,Sarah Brightman,Bon Jovi,Metallica,Charlie Chapplin,Sarah O’Connor,BUG,Amy Winehouse,(si partea care imi place mie: )Sarasate,Mendelssohn,Paganini,Bruch,Wieniawski,Rachmaninoff,Chopin,etc.Sa aiba baterie full.Cateva ore bune nu auzi de mine.Uneori am impresia ca sunt dependenta..
Muzica te schimba cu totul.Scriam intr-un post anterior ca dragostea te schimba fizic si psihic.
Si muzica e tot un fel de dragoste.Dragostea pentru ce e frumos..

Problema e ca in ziua de azi nu se mai asculta muzica de calitate.Si nici nu se mai produce.Totul e comercial.Manele,remix-uri pana si pe Beethoven..In general muzica de club si de petrecere.Tocmai de-aia renunta multi sa mai urmeze studii in muzica clasica.”Spune-mi ce muzica asculti ca sa-ti spun cine esti”,gen.:))))
Cum spuneam,muzica te schimba.Din toate punctele de vedere.Imi doresc extrem de mult sa pot schimba gandirea unora..

Boys vs Girls


Fetele: Pot vorbi la telefon cu prietenele ore in sir in ciuda faptului ca nu au niciun subiect de discutie.
Baietii: Se suna numai cand e de iesit.

Fetele: Se considera „cele mai bune prietene” pana si cu tanti’ de la magazin.
Baietii: Isi pot numara toti ‘tovarasii’ pe degetele de la o mana.

Fetele: Au momente cand camera lor arata perfect,si momente cand arata dezastruos.
Baietii: Nu exista momente cand camera lor arata perfect.

Fetele: Se pot uita la un film de 10 ori fara sa stie cum se termina.
Baietii: Se uita la filme care se termina la fel.

Fetele: Deschid frigiderul si uita de ce au facut-o,pentru ca atunci cand il inchid sa isi aminteasca brusc.
Baietii: Majoritatea nu deschid frigiderul.

Fetele: Daca mananca seara,a doua zi se vede.
Baietii: Oricat ar manca,nu se pune un gram pe ei.

Noua,fetelor,ne place sa dormim in bratele prietenului nostru.Ne place sa pupam cateii in bot.Avem extrem de multe deja-vu-uri.Visam ca suntem printese si indiferent de varsta ne e frica de fantome.Uram sa fim barfite,dar ne place sa barfim.Daca am putea,am iesi cu prietenele la cafea in fiecare zi,doar ca sa povestim ce am facut de cand nu ne-am mai vazut.Putem iubi o persoana mai mult decat ne putem iubi pe noi insine.Uneori,ne uimim chiar si pe noi cu tupeul pe care majoritatea il posedam.Cand vine vorba de ce e al nostru,suntem in stare si sa facem o crima.Uram sa fim mintite sau inselate.Vorbim MULT.Plangem si daca mirosim un anumit parfum ce ne-a marcat intr-o perioada.Suntem stresante.Dar fara noi nu puteti trai ..

Voi,baietii..
PF!Eu una,cunosc destul de putini baieti sensibili.Poate sunt eu mai ciudata,dar imi plac mult aia care recunosc ‘ba coaie,am avut o iubita.. si cand spun iubita inseamna ca am iubit-o’ . Sunteti ciudati,dar noi va iubim.Va iubim prea mult uneori.Si nu meritati,pentru ca nu stiti sa apreciati ceea ce simtim noi.Bine,generalizez.
Sunteti enervanti cand beti pana nu mai stiti de voi.Si cele mai multe seri la voi sunt ‘high’ .Insa ne place sa va vedem dimineata mahmuri..si ne place sa ne spuneti ca indiferent ce s-ar intampla,tot pe noi ne iubiti.

Iluzii.


Da..
Nimic ce e real.O lume proprie care ne-o cream fara sa realizam ca mai apoi vom suferi cand se va spulbera orice urma de speranta.V-ati saturat de promisiuni ?Si eu.V-ati saturat sa primiti lectii de viata de la orice cretinopat care n-are habar pe ce lume traieste da’ le da altora sfaturi?Absolut.
Eu una m-am convins ca nu exista prieteni,frate.Hai sa nu ne mai mintim singuri.Cica tin la tine.Serios?Si daca ii lasi 2 minute te barfesc mai rau ca cel mai aprig dusman.
Vin toti la tine,te suna cand au probleme.Le dai sfaturi,suferi impreuna cu ei,incerci sa faci tot posibilu’ sa le fie bine lor inaintea ta.Si cand vine vorba de problemele tale,ramai ca prostu’ singur in lumea ta cu tot cu ele.Ti se taie filmu’ cand te trezesti ca nu mai ai pe nimeni in afara de vreo 2,3 amarati care rar te intreaba „Hei,tu esti bine?” .
Si te gandesti ca oricum nu le pasa daca zici nu.Deci, „Da,sunt ok” . Sau nu ..
Nu mai exista in inima nimanui loc pentru altceva decat binele propriu.Inainte parca nu era asa,nu?Inainte te gandeai si la altcineva cand vorbeai.Cand scoteai pe gura tampenii.Iti cereai scuze.Sau,macar,te caiai in sinea ta.
Ma tot chinui sa exprim in scris ce simt in momentul asta.Nu reusesc..
Sunt frustrata.
Ce naiba aveti cu totii,frate?Toti suntem la fel,suntem oameni.Lasati figurile,nu mai tine.:-j
Nu sunteti mai presus cu nimic decat cei de langa voi.Mai prejos,da.Sufleteste vorbind.
Iluzii.:-j

Insanity !


Exact.Nebunie.Dementa.
Libertate poate.
Ahh iubesc aceasta libertate nebuna.Combinata poate si cu putina sensibilitate.
Unii dintre noi nu pot recunoaste ca in pofida faptului ca sunt DEMENTI (sau cel putin asa incearca sa para) au suflet.Asta e problema.Da,ok.Esti dur,esti bad,esti intruchiparea nebuniei…Dar pot jura ca te indragostesti.Pot jura ca cel putin o data in viata ai tresarit cand ai vazut „x is now online”.Pot jura ca macar o data ti-a curs o lacrima pentru un nevoias care cerea bani pe strada.Pot jura ca macar o data ai simtit nevoia sa te ia cineva in brate.
Esti om,frate.N-ai cum sa nu simti.
Cred ca toata chestia asta vine din orgoliu.Un orgoliu stupid.E ca si cum ai vrea sa ascunzi ca esti fiinta.Si ca printr-o minune ai sentimente.WOW !Big thing.
Revenind la INSANITY.Da..E genial.E genial sa fi liber,sa nu ai prejudecati,sa gandesti si sa actionezi dupa bunul plac.E genial sentimentul ala cand bagi picioru-n masina pana dai de 200/h si o lasi apoi libera.
Si eu am momente cand simt ca vreau sa urlu.Sa urlu ca si cum as fi in neant.Ca si cum nu as exista decat eu.Si recunosc,plang.Plang,simt,iubesc,traiesc.Sunt om.
Ce imi doresc acum?Hm.In momentul asta simt nevoia sa ma ia cineva in brate si sa ma stranga puternic.Atat de puternic incat sa nu mai am respiratie…Si apoi sa cant.Sa cant pana innebunesc.
Hei,zambeste..
Gandeste-te la ce simti ca vrei sa faci.Fa-o.S-ar putea sa nu mai ai alta ocazie.

P.S.: Happy new year ! ^^

Fake`uri ..


Pff.Ma uit de cateva minute la TV si toata lumea zambeste.Toata lumea e bine,toata lumea incearca sa para altfel decat e de fapt.Peste 2 minute,pe alt canal,oameni care sunt exact opusul.Plang,dramatizeaza,se lamenteaza doar pentru a atrage atentia.Ce-i asta frate?Fake.Clar.Nu pricep.Ok,rating.Dar cu pretul de a te face de ras?!La ce folos sa vi la TV si sa zambesti,sa radiezi de fericire.. si in viata reala sa ai probleme si sa fii de fapt inversul a ceea ce pari?Rating,bani,fani..Doar asta vedem?!
Pe alta parte,ceilalti prosti.Obsedatii de like-uri.Erau zilele trecute niste postari gen ” daca strang x like-uri promit ca pe 24 decembrie sa ies afara in chiloti si tricou si sa fac o poza pe care apoi o voi posta pe Facebook”.Ok.Deci,ce intelegeti voi din asta?Ca respectivu’ [-vii] ar face orice,ba chiar s-ar dezbraca in frig in Ajunu’ Craciunului doar ca sa stranga like-uri.Hai,frate.. Asta e prostie.Cretinism.
Sunt lucruri care le vedem si niciodata nu putem stii ce se afla in spatele lor.Niciodata nu putem stii realitatea,ceea ce de fapt se intampla..
Nu credeam vreodata ca am sa fiu afectata pana si de bataia vantului.Case,copaci,prieteni,oameni in general,orasul asta.. toate au devenit importante.Prea importante.Si devine ciudat sa dai atentie la tot ce e in jurul tau.. dar intra in logica.Nu stiu,e aiurea.In ultimul timp am devenit greu de inteles.Nu eram asa pana acum.Chiar nu eram..
Dar multi imi spun ca e un lucru bun.Ok.M-am schimbat.Toti ne schimbam.E perioada aia super naspa in care vrei sa fie cineva langa tine cu care sa stai mereu de vorba si sa povestiti sute de chestii care vi s-au intamplat in ultima vreme..
E iarna de fapt.Asta-i problema.

Delirium.


Deja am pierdut notiunea timpului.Ar fi ceva sa pot da timpul inapoi ..sa pot vedea ce am facut in atatia ani.
Da,chiar asa.Cum ar fi sa fii in prezent si in acelasi timp in trecut?
Stiti,in momentul asta imi trec tot felul de filme prin cap.De la momentele cand am intrat prima data in sala de vioara pana in momentul cand am cantat prima data.Sau cand am cantat prima data Sarasate.Sunt genul de om care pune valoare pe sentimente .. si cred ca momentan am unul din cele mai puternice feeling-uri.Mi-e greu sa pun ganduri pe foaie.. si in acelasi timp ard de dor sa scriu din nou.
Am invatat ca nu poti tine la o persoana atat de mult pe cat presupui.. pana cand nu ajungi sa iubesti sufletul ei.E greu de explicat cum te indragostesti uneori doar de suflet.Adica e ceva pur.. fara sa astepti ceva,un sentiment reciproc.Nu,nu stiu sa iubesc,nu stiu nici macar ce inseamna iubirea.De fapt,asa cred.
E greu sa incerci sa iubesti si in final sa realizezi ca nu da roade.Nu ai cum frate.Nu poti sa dai ceva la nesfarsit fara sa te saturi.Ti se taie filmu’ ..
Incep sa obosesc incercand sa leg doua fraze.Sunt N lucruri care imi tot trec prin minte si nu le pot filtra pentru a scrie ceva coerent.Imi place mult anotimpul asta.Cu toate frunzele si frigul ala care iti da senzatia pe moment ca vrei sa iei pe cineva in brate doar ca sa te incalzesti.Dar e deja preaaa melancolic.Vreau vara.Imi vreau vara inapoi ..

Wtf?!


Cred ca m-am indragostit.Nu credeam vreodata ca am sa ma indragostesc atat de puternic de o piesa.E posibil sa asculti Tarantella atat de mult timp?!WOW.Sunt absolut indragostita de Sarasate si de absolut toate piesele lui.Este efectiv genial !!
Am uitat sa mananc,sa respir,sa gandesc.Ascult non-stop Sarasate.E fenomen piesa aia:]].
Clar.Urmatoarea piesa e Tarantella :x.Si Zigeunerweisen bineinteles.
Muzica te intelege mai bine ca oricine,frate.Am realizat ca nu pot trai fara muzica.Fara sa ma enervez mereu cand nu imi iese ceva.E imposibil sa respiri cand te gandesti ca mai ai de facut si teme inainte sa te apuci sa canti.Te iau durerile de cap.:]]
Vreau sa cant si atat !
<333

P.S.: E 11.11.2011 trecut de mult de 11:11:11 si inca n-am murit.:]]

Strangers.


Ma simt ciudat..E ca si cum de ieri pana azi ar fi inceput o alta era.Copacii capata o culoare aurie ce se intensifica pe zi ce trece.Frunzele ma calauzesc parca spre trecut.
Probabil am un deja-vu.Sau poate e doar nostalgia ce o tot aduce anotimpul asta stupid ..Sau poate povestea se repeta.
M-am trezit si cand am privit putin pe fereastra,am simtit ca nu mai sunt in lumea mea.Ca nu e totul la fel cum am lasat cu cateva ore in urma.Am crezut ca sunt putin ametita.Dar,nu..
Chiar e altceva.E totul altfel.Tot ce mai ramasese din mine si sperantele mele s-a scurs incet pana la terminare ca niste fire de nisip in clepsidra timpului.
Am ajuns la limita dintre realitate si fictiune.Traiesc undeva intre.E greu sa intelegi o fiinta ca mine,nu?E greu sa pricepi tot ce simt.
Incerc sa pun cap la cap de cateva ore un puzzle.Si stii,realizez ca e exact ca in viata.Daca esti atent de la inceput si gandesti fiecare mutare,poti rezolva totul fara sa te mai uiti pe imaginea ajutatoare.Devine chiar placut.Toate piesele se leaga intre ele.Uneori e chiar de necrezut faptul ca fara o singura piesa,infima,chiar nu foarte vizibila,nu mai e nimic la fel.Nu se mai leaga nimic..
Mi-e atat de sete.Sete de viata,de muzica.Acum ..imi pot potoli setea doar cu apa rece.Atat de rece incat imi poate ingheta si ultimul gand ce te are ca directie.

Btw,Happy Halloween !

Thoughts.


Ieri seara m-am catarat pe o scara imensa.Nu stiam ce poate fi la capatul ei.Am urcat,am urcat,pana am dat de un castel imens.M-am urcat in cel mai inalt turn si am inceput sa studiez fiecare coltisor al privelistei.Se vedeau pe sub nori numai turnuri si turnuri din ce in ce mai inalte si ascutite.Semanau cu….un creion abia ascutit.Undeva la marginea taramului de vis era un lac.Albastru,atat de albastru si curat.Parea a fi incredibil.Nu era ceva ce puteai sa iti imaginezi citind printre literele unei carti cu numar impar si visand la ce ar putea fi in spatele marelui mister literar.Nu.Era ceva inexplicabil.La fel ca o iubire nascuta in lacrimile primei revederi.
Ai simtit vreodata cum e sa iubesti ceva?Adica..sa iubesti asa cu toaaata fiinta ta.Sa nu iti pese de opiniile celorlalti si sa ai incredere in propriile tale forte…
Suna asa aiurea..Adica de ce ai face-o?Pentru ce?Pentru cine?La ce foloseste chestia asta?
Toata seara am stat catarata acolo sus gandindu-ma la ratiunile vietii.Nu stiu..
E atat de greu sa ai totul cand tu insuti esti ..nimic?!Ma simt ca in centrul unui cerc.Un punct oarecare.Coliniar cu mii de alte puncte pe o dreapta.O dreapta coplanara cu intreaga lume.
Se facuse deja tarziu cand am hotarat sa cobor.Stelele incepusera sa escaladeze cerul si mie imi era somn.. Am coborat inapoi in lumea muritorilor,ca sa zic asa.Totul e prea simplu aici.Si in acelasi timp pare atat de complicat..


Cine’s eu?Cine e fiinta care se zbate in adancul meu si imi strabate fiecare coltisor in parte cu un fior inghetat de teama constientizarii?!
Probabil e doar sufletul.Iubirea,pasiunea,speranta.
Sunt conceputa din sentimente.Din trairi,simtiri,dorinte…
Din oameni.Din paradis?!
Ce sunt eu?!Sunt viata.Sunt suflet.Sunt totul.Nu conteaza cine sunt azi,cine sunt peste o anumita perioada de timp.Conteaza ca exist.Exist intr-un banal al tacerii absolute.
Sunt o singura stea intre alte milioane de stele.
Sunt o persoana cu sentimente.Cu inima,care nu foloseste doar la pomparea sangelui.
Sunt..desavarsita in lumea unei iubiri Dumnezeiesti.
Amintirea mea se va stinge o data cu mine.

Time.


Privesc pretul nemasurabil al zilei, clipele care se scurg prin clepsidra fiintelor noastre obosite de asteptari, dincolo de ritualul de automultumire al limbii cu care ne vorbim noua insine,vad un ocean de intrebari la care nu am avut nici puterea,nici vointa de a raspunde,si poate ca,dincolo de teama de a accepta raspunsurile,este teama de a ma pune fata in fata cu o realitate pe care totusi doream s-o accept,cu care sunt de acord.Da, realitatea propriei noastre treceri inspre un glorios altceva,cu picioarele puternic infipte intr-un prezent mai mult decat dureros.
Ce e realitatea?Realitatea cred ca e doar o iluzie.Realitatea nu exista.E doar o constructie mentala si palpabila,ce creaza diverse legaturi intre lucruri si persoane.Realitatea e inconjurul lumii in mintea noastra.Sa traiesti intr-o lume de vis suna destul de tentant pentru majoritatea dintre noi.Insa,sa nu ne imaginam ca tot ce gandim poate deveni realitate.Sau..da?Ideea e ca totul depinde de NOI.
Clipa de fata este una din acele clipe lungi si care par a nu se mai termina.Imi doresc sa pot schimba multe lucruri in viata mea.Imposibil fiind,ma resemnez vazand partea plina a paharului.La ce folos sa ma plang?!
La ce imi foloseste faptul ca ma gandesc la ce as putea avea si nu am?Si aici nu ma refer la partea materiala..
Adica,pana la urma cred ca e mai bine sa coboram putin in lumea viselor realizabile.

Wishes.


Imi doresc sa pot da restart vietii mele,sa imi schimb numele,sa dau pur si simplu ignore persoanelor care ma enerveaza,sa pot trezi la viata cu un ‘buzz’ toate persoanele care nu meritau sa moara,sa dau ‘close all tabs’ cand simt ca e deja prea mult,’block this person’ cand vreau sa iasa cineva din viata mea,shut down cand ma satur sa traiesc si ‘forget all history’ cand vreau sa incep o noua viata.
Imi doresc sa pot avea o carte in care se scrie alta poveste in fiecare zi.
Imi doresc sa pot plange fara sa ma vada nimeni.
Imi doresc sa existe cate un stapan pentru fiecare caine vagabond.
Imi doresc sa am atatia bani incat sa pot construi case pentru toti cei nevoiasi.
Imi doresc sa nu mi se mai descarce niciodata telefonul.
Imi doresc sa nu existe cost suplimentar.
Imi doresc sa pot purta tocuri de 12 fara sa le dau jos dupa 4 ore de dans .
Imi doresc ca oamenii sa nu ii mai catalogheze pe cei din jur dupa aparente.
Imi doresc sa pot avea mai mult curaj.
Imi doresc sa fiu bruneta cu ochi albastri si sa ma cheme Annalissa.
Imi doresc sa ma pot multumi cu ce am.

P.S: Imi doresc sa fie iar vara 😦 .

Totul si putin mai mult.


O sa cresc..si voi avea atatia prieteni incat agenda mea telefonica imi va da erori.Voi avea un apartament imens in mijlocul Manhattan-ului,3 case de vacanta + mosteniri de la ai mei,voi fi solista in Koln,ma voi marita cu unul din baietii lui Brad Pitt,iar ultimii ani din viata ii voi petrece modest intr-o vila pe malul marii,in Hawai.
Suna asa perfect,nu?!La asta viseaza toti.Daca s-ar putea sa nu existe MUNCA,putere de sacrificiu,ar fi asa mirific pentru noi..
Nu stim sa apreciem pe cei care indiferent cat de saraci sunt,au muncit pentru saracia lor.Fac sacrificii ca atunci cand vor creste,copiii lor sa nu duca aceeasi viata mizera pe care o traiesc parintii.
Noi vrem mai mult.Din ce in ce mai mult.Vrem TOTUL.Absolut totul.Unde naiba sunt timpurile alea cand ne jucam pitulusu,in nisip,cu mingea?
Acum vorbim pe mess de pe PSP in timp ce am uitat consola Xbox pornita,iar noul nostru iPhone4 ne atentioneaza ca avem un apel pierdut pe Skype.Nu,nu jelesc ca nu mai suntem mediocrii.Dar,totusi,parca tehnologia ne-a hipnotizat intr-un mare fel.Adica,sa fim seriosi,cine se mai gandeste acum la scoala,invatat si crearea unui viitor in care poti trai in demnitate nu neaparat in lux,cand stii ca ‘are tata bani’?Fuck off.Ne degradam pe zi ce trece.

Lesson..4?!


Mi-e asa teama de imprevizibil,de ce se intampla,de ..viitor cred.
Hai Jimmy,unde esti?!Acum nu mai esti in mintea mea?!Am spus ca mi-e frica,ar trebui sa fii aici..
Hm.Nu esti,vezi?Minunile tin doar 3 zile..

„Sau nu.”
„Jimmy!Esti aici!”
„Vezi?Esti asa fraiera..”
„Dar,dar..”
„Dar ce?!Stii ce?Poate ca minunile tin doar 3 zile,pentru ca altfel nu le-ar mai zice minuni.Nu e ceva ce se intampla in fiecare zi..”
„Si atunci,tu nu esti o minune.Tu esti..eu?”
„Exact.Se pare ca treaba mea s-a incheiat aici.Aveai cateva temeri peste care ai trecut mai usor decat ma asteptam:
-Teama de intuneric,de care ai scapat.
-Frica de moarte,pe care o percepi altfel acum.
-Amintirile,pe care le consideri mult mai pasnice.
-Ai inteles ca minunile sunt menite sa tina 3 zile..
-Si,ai reusit sa te indragostesti din nou.Corect?”
„Corect.Stii,eu iti..”
„Multumesc?!Nu trebuie.Acum eu tre’ sa plec.Ne luam ramas bun.”
„Ne vom mai intalni?!”
„Poate da,poate nu..”

In afara de tot ce s-a intamplat,am invatat ca pot visa cu ochii deschisi.Ca imaginatia e mirifica ..si ca dragostea vine exact cand nu te astepti.
O noua viata?!Inainte puteam spune ca mi-e frica sa incep una.
Acum?E indispensabila….

Lesson 3: Memories.


AMINTÍRE ~i f. 1) v. A AMINTI. 2) Imagine păstrată în memorie. În amintirea cuiva. A lăsa o amintire. 3) Obiect (dăruit sau procurat) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 4) la pl. Scriere în care sunt cuprinse memorii. [G.-D. amintirii] /v. a aminti

Chiar asa?!Exista in DEX explicatie pentru chiar fiecare cuvant in parte?Chiar poti defini amintirile?..
E asa de greu sa uiti pe cineva..
E asa de greu sa iti amintesti de acel cineva stiind ca a ramas doar fictiunea..
E asa de greu sa traiesti in amintiri..
Mi-e frica sa-mi amintesc tot ce am simtit ..in perioada ‘aia’.

„Chiar?!”
„Tu ce vrei?”
„Ai zis ca ti-e frica..sunt aici.”
„Stii ce?!Deja devii enervant..”
„Hai sa mancam niste prajiturele.Vrei?”
„Am alta optiune?!”

Deja simt ca Jimmy trebuie sa dispara.Insa stiu ca fara el inca imi era frica de intuneric..

„Iti plac?!”

„Sunt genialeeee !”
„E prima data cand mananci?”
„Cam da..”
„Ooo..va fii o amintire placuta candva..”
„Cu siguranta va fiiii!”
„Vezi?!”
„Ce sa vad?”
„Exista si amintiri placute.”
„Da,dar..”
„Dar?!Nu exista ‘dar’.Deceptionarile,de orice gen ar fi ele,sunt ca niste cicatrici.Nu se pot vindeca,insa cu trecerea timpului te obisnuiesti cu gandul ca ele sunt acolo undeva.Amintirile placute sunt ca..un tatuaj temporar,sa zicem.Il faci,te bucuri,iti place.Dupa un timp dispare,insa mereu stii ca a fost acolo.”
„Uneori nu imi place ca ai atata dreptate,stiai?”
„Dreptatea asta e de fapt a ta..”

Trebuia sa sune telefonul chiar acum?Se pare ca da.Oricum,deja m-am obisnuit.Minunile tin doar 3 zile..
Am scapat de frica de intuneric,nu-mi mai e teama de moarte si deja consider amintirile tatuaje temporare..
Va mai exista si o a patra lectie?!Oare chiar minunile nu tin doar 3 zile?Ramane de vazut …

Lesson 2: Fear of death.


Nu stiu catora dintre voi le e frica de moarte.Adica nu frica gen: maine stiu ca mor si mi-e teama.Nu.E frica aia de momentul cand se va intampla,indiferent cand va fi acela.
Zilele astea am realizat ca moartea e ceva mult mai greu de priceput decat pare.E o durere care trece de limitele omenesti,in special cand e vorba de cele mai importante persoane din viata ta.Stau de cateva ore in pat si ma gandesc la cum m-as simti daca as fi pusa in fata faptului implinit.Nu cred ca as rezista sa vad..sau de fapt,sa nu mai vad una din persoanele care au avut rol important in creearea,cresterea,educatia,gandirea mea.Si daca stam bine sa ne gandim,fiecare om din jurul nostru are cate un rol in viata noastra.Chit ca e coleg de clasa,prieten,sora,frate,mama,tata,bunic,profesor,etc.
Ma simt frustrata,insa stiu ca la un moment dat in viata o sa fiu nevoita sa trec si eu prin asta.Beau un ceai,si incerc sa adorm..
Ma trezesc intr-o camera obscura,nu vad nimic,desi simt ca am mai fost aici candva.Se aprinde o lumina intr-un colt.Ar trebui sa fiu speriata?Poate ca da,insa nu sunt.Simt ca ceva ma protejeaza.

„Am revenit.”
„Jimmy?”
„Chiar eu!”
„Nu credeam ca ne vom intalni din nou..”
„Ti-am zis ca nu scapi asa usor de mine!”
„Ha..”
„Te-am urmarit toata seara,si sincer,gandesti prea mult,ma obosesti!Ce crezi ca se poate intampla?!”
„Mai,nu stiu!Insa mi-e frica..”
„Hai sa ne asezam,vreau sa iti arat ceva.”
„Sa ne asezam?!E complet intuneric..”
„Inca.”

Ne trezim intr-o sala de bal.Sunt imbracata complet diferit.De fapt,arat complet diferit.Jimmy e langa mine invitandu-ma la dans.Unde naiba suntt..??

„Jimmy,ce naiba faci?”
„Urmeaza-ma.”
„Unde suntem?”
„In rai.”
„:]] Vrei sa spui ca asta e raiul?”
„Fiecare il vede cum vrea:).Tu asa vezi raiul.”
„Eu?!”
„Ai uitat ca eu sunt in mintea ta?Eu fac exact ce vrei tu sa fac.”
„A,da.Scuze,Casablanca.”
„Hai sa dansam!”
„Hei,aia nu e..”
„A,ba da!E prietena ta care a murit in copilarie!”
„Wow,foarte ..”
„Ciudat?!”
„Cam asa ceva.”
„Pai,cam asa se intampla.Oamenii mor,e destul de multa suferinta atat pentru ei,cat si pentru cei ce tineau la ei.Subconstientul lor lucreaza.Insa cand ajungi aici,intelegi ca nu e totul chiar cum pare.Viata e imprevizibila.Azi poti fi,maine ..”
„De ce nimeni nu observa ca suntem aici?”
„Pentru ca la ultima verificare erai doar un copil ce se bucura de sunetele frenetice ale vietii..nu de acordurile glorioase ale mortii.”
„A,ok.Mai pe scurt,nu am murit.”
„Vrei sa ne intoarcem?”
„Da,te rog.”

Ajungem din nou in camera obscura.Lumina ce aparuse mai devreme,se stinge.Ma trezesc brusc.Din nou,in camera mea obisnuita.In aceeasi dimensiune veche si lipsita parca de ..eleganta?!Incep ..sa pricep putin cate putin ceva din vorbele cuiva.
‘Moartea e un moment al vietii pe care nimeni nu il intelege.’
Intr-adevar,bro’,nimeni nu il poate intelege.
Si de-abia acum pricep si eu cat de important e sa traiesti momentul.Nu stii cand poate fi ultima ta clipa..

P.S.: Nu-mi mai e frica de intuneric.

Lesson 1: Fear of the dark.


De cand ma stiu mi-a fost frica de intuneric insa niciodata nu am recunoscut asta.
Mereu simt cum ma sufoc,cum tot raul se abate asupra mea.Simt cum sunt lovita de fulgerul nedreptatii.Sunt mahnita si frustrata.Intunericul e cel mai bun prieten al fricii..
Ma intind usor in pat si iau o carte buna ..Aud soneria si ma duc sa raspund.

„Buna ziua!”
„Seara,de fapt..”
„Eu sunt noul tau profesor de dans !”
„Dans?!”
„Da!”
„Cine te-a chemat?”
„Pai,tu!”
„Eu?Cred ca totusi te-ai ratacit..”
„Nu.Hai,nu ma inviti inauntru?”
„Nu stiu ce sa zic,nu te cunosc,nu vreau sa am de a face cu tine..”
„Promit ca n-am sa te rapesc/violez/omor.Eu dau doar lectii de dans.”
„Hahah ..ok.”
„Ai ceva de baut?”
„Apa.”
„Hmm..buna.”
„Auzi,cum te numesti?”
„Nu am nume,dar poti sa-mi zici Jimmy..”
„Si,explica-mi cum ai ajuns tu la mine..”
„A,simplu!Tu m-ai creat!”
„Iti bati joc de mine?”
„Not at all!Ma hranesc cu frica ta.De fiecare data,teama ta ma face mai puternic..”
„Hai,zi ce vrei si pleaca.Mie nu mi-e frica de nimic..”
„Vrei sa iti spun ca ti-e foarte frica de intuneric?Si ca ti-e frica sa spui tot ce simti cuiva atunci cand o faci?Si ca una din cele mai mari temeri ale tale sunt ca intr-o zi iti vei pierde pe cineva apropiat?”
„De unde ..”
„De unde stiu?Ti-am spus.Ma hranesc cu frica ta.Si sunt aici pentru a te ajuta sa scapi de orice teama.De orice fobie si de orice te framanta.”
„…”
„Hai,acum sa trecem la dans..”
„Pai,nu stiu..mi-e frica..”
„Vezi?!Cat timp iti va fi frica de orice chestie,eu voi fi aici.Niciodata nu voi disparea.Si,crede-ma..uneori e chiar stresant..”
„Ok.Dar,unde mergem?”
„Ai sa vezi..”

Ma ia de mana si mergem intr-o camera obscura,complet intunecata..

„Doamne,Jimmy,stii ca ..”
„Ca ti-e frica de intuneric,stiu!”
„Pai,si?”
„Vino,ai incredere..”

Incepe sa cante muzica.O muzica linistitoare,era ca un drog.Dansam ceva timp..
Parca nu sunt eu.Dansam si tot dansam…nimic nu ne opreste.

„Vezi?”
„Dar..cum?”
„Asa bine.Incearca acum sa deschizi ochii..”
„Dar e la fel ca si cum as sta cu ei inchisi.”
„Deschide-i !”
„Wow..”
„Ce?”
„Nu stiu,sunt mai linistita decat de obicei,insa inca simt o teama..”
„Nu are de ce sa iti fie frica.Imagineaza-te pe tine.Seara,iti e somn.Si inchizi ochii.Asa si ziua.Oboseste sa fie mereu luminoasa.Seara isi inchide ochii..”
„Stii,esti chiar bun la asta..”
„La dans sau la faptul ca te fac sa uiti de frica?”
„La ambele.”
„Merci.Acum trebuie sa te duc inapoi ..”
„Dar unde suntem?”
„In mintea ta.Aici se petrec toate lucrurile din viata ta.”

Am ajuns din nou in pat.Deschid ochii si realizez ca nu am plecat niciun moment de aici.Am atipit de fapt.Intr-adevar,totul se petrece in capul meu.Mintea imi joaca feste..
Mi-a placut toata experienta asta.Mai vreau,desi sunt constienta ca a fost doar un vis.Abia astept sa adorm din nou ..

Sick of all.


Lasand la o parte toate visele,observ cum in jurul meu e numai falsitate.Rar gasesc cateva persoane in care ma pot increde cu adevarat.Si asta e atat de tragic..
E aiurea,frate!Nu credeam ca am sa ma simt vreodata atat de prost.Toata lumea are temeri,are fobii.Dar in ziua de azi,cea mai mare frica e frica zilei de maine.Saracia nu are limite.Si nimeni nu face nimic in legatura cu asta.
Ma simt ingrozitor sa vad copii de varsta mea cum cersesc pe la semafoare pentru o paine.Majoritatea sunt nevoiti sa faca asta datorita lipsei de venituri din partea parintilor.
Si eu am temeri.Si eu am frica.De Dumnezeu..
Si eu pot spune ca am momente cand ma simt atat de prost incat as vrea sa nu exist..
Si de-asta vreau sa imi infrunt temerile.Sunt o persoana puternica,si trebuie sa dovedesc asta..

Imagination.


Imi acord putina libertate si ma imbarc din nou curajoasa catre lumea visarii.E cel mai greu vapor de prins,insa sunt o visatoare convinsa si sunt sigura ca am puterea sa inving in cea mai apriga lupta cu iluziile.E atat de mare ..Cred e infinit.De fiecare data cand ajung parca se mareste,parca visele si dorintele mele capata aripi cat mai mari.
Pornesc catre punte unde te gasesc pe tine.Esti cam la fel si-un pic diferit.Ma iei de mana si te arunci cu mine peste bord.Inca traim,suntem teferi.Ajungem de fapt in lumea ta.In lumea de unde vii tu.Acea lume mirifica,magnifica,unde nimic nu e mai greu decat pare.Un lucru ce in viata reala e imposibil..
Daca as putea as ramane aici pentru totdeauna..
Sau,nu!M-as transforma intr-o picatura de ploaie si as canta ‘Let me fall’ pentru a te putea atinge fara niciun fel de explicatie de dat.Pentru ca ploaia e pura,e ceea ce niciodata omul nu intelege cu adevarat.Fiecare lacrima a noastra se transforma in picatura de ploaie care de multe ori o consideram neimportanta.
Tresar si deschid ochii.Nu mai sunt sub maretia apelor,nici macar deasupra.Sunt din nou in viata cotidiana,in banalul vorbelor infructate parca cu prea multa ratiune.Am pofta de o mare cana cu ciocolata calda si scortisoara deasupra.Hai sa ravasim paradisul..

Summer’s end..


Vara..ahh..
Ce bine e vara..
Mergi la strand,la mare,la munte,la terase cu prietenii.
Plangi,razi,a 2a zi o iei de la capat.
Incerci sa pastrezi legatura cu toti prietenii imprastiati prin tara si in afara tarii,incerci sa iti amintesti cat de bine era la scoala…
Da’ chiar,frate!Ce dor imi e de scoala..
De prietenii mei,de profi,de muzica,de tot..

Oricum,e cam sfarsitu’ verii..
Mai sunt cam 2 saptamani pana in septembrie,si automat cam 1 luna pana incepe scoala.Clasa a 8a,yeahh..
Ma simt de parca as avea 67548 de ani :]]
A fost o vara destul de draguta,cu partile ei proaste.Ma pregatesc sa imi iau la revedere de la vara,si sa astept toamna cu bratele deschise.Constienta ca nostalgia ne cuprinde pe toti ..
Multumesc draga vara >:D< pentru tot ce mi-ai oferit .<3

Life.


Am si eu momente – ca orice om de altfel – cand meditez asupra vietii.Cand ma gandesc cat de ciudat e totul..
Sunt atatea chestii incredibile,atatea minuni..
Si cand spun minuni,nu ma refer la Turnul Eiffel si la Marele Zid Chinezesc ..
Ma refer la VIATA.La tot ce inseamna acest cuvant.La trairea fiecarei clipe,ca si cum ar fi ultima.
La felul in care o privim,la felul in care ne bucuram de ea..
Cred ca VIATA poate insemna miliarde de lucruri… Viata inseamna IUBIRE.Viata inseamna fiecare lacrima varsata.Atat de bucurie,cat si de tristete.Viata inseamna toata acea simplitate care te ia prin surprindere lasandu-ti insa urme adanci.Facandu-te sa vrei,sa crezi,sa admiti ca existi..

Acum cateva zile a murit Amy Winehouse.Da,s-a dus si ea.De ce?Majoritatea o condamna si o invinuiesc.Drogurile au pus stapanire pe ea,la fel si alcoolul.Ajungi la un moment dat cand simti ca tu chiar nu faci ce trebuie,ca nu mai poti,ca vrei mai mult,insa e imposibil sa ai.Desi pare superba,viata de vedeta nu e chiar usoara.Am citit si am vazut atatea cazuri,si am realizat ca sa fii vedeta e mult mai mult decat faima si bani.E munca,ambitie,curaj,spirit de sacrificiu,daruire,pasiune,iubire.

Cred ca viata e o lupta continua.O lupta cu tine,cu propriile tale sentimente.Incerci sa invingi,sa treci peste orice obstacol,sa arati ca esti puternic.Insa nu mereu reusesti,si pari a fi slab in fata tuturor din jurul tau.Viata e si o emotie,si un dar,si un intreg amalgam de sentimente.Viata e un mister continuu.E ca si cum ai intra in tunel,constient ca esti singur,dar ca acolo,la capatul tunelului,e cineva care te asteapta cu bratele deschise pentru a te invalui cu iubirea de care ai nevoie.Insa,pentru unii,tunelul pare nesfarsit,si renunta sa continue..
Asta e viata.Un dar,pe care unii nu stiu sa-l pretuiasca.

Love and other drugs.


A putut cineva vreodata sa explice ce e dragostea?In afara de toate explicatiile stiintifice,care si’alea,vai mama lor,nu au legatura cu sentimentul la propriu.
Am gasit o carte foarte draguta,si m-am gandit sa citez un pic din ea.E vorba de niste copii cu varsta intre 4 si 8 ani,care incearca sa defineasca dragostea.

„Dragostea e ..cand cineva te raneste.Tu nu plangi desi te doare ingrozitor,pentru ca stii ca o sa o doara pe persoana care te-a ranit.”

„Dragostea e..cand bunica mea avea artrita si nu isi putea vopsi unghiile.Bunicul meu le-a vopsit el pentru ea,cu toate ca si el avea artrita.”

„Dragostea e..cand o fata se da cu parfum si baiatul cu after-shave.Amandoi ies la plimbare si se miros unul pe altul.”

„Dragostea e..cand stii ca sora ta mai mare te iubeste.Iti da tie toate hainele ei vechi,iar ea trebuie sa se duca la cumparaturi sa-si ia altele noi!”

„Dragostea e..cand un batran si o batrana sunt inca prieteni buni,desi se cunosc unul pe altul de foarte mult timp!”

„Dragostea e..cand cineva te iubeste,felul in care iti spune numele e diferit.” [ce dragut :x]

„Dragostea e..cand ii oferi cuiva din mancarea ta fara sa te astepti ca celalalt sa iti ofere din mancarea lui.”

„Dragostea e..ce se intampla de Craciun.Cand te opresti din desfacut cadouri doar ca sa te bucuri de bucuria celorlalti.”

„Dragostea e..Atunci cand vrei sa inveti sa iubesti mai bine,incepe cu un prieten care nu-ti place!”

„Dragostea e..cand spui cuiva ceva rau despre tine si ti-e frica,ca nu o sa te iubeasca la fel de mult din cauza a ceea ce ai spus,iar persoana te surprinde iubindu-te si mai mult !” [GENIAL]

„Dragostea e..cand mami il vede pe tati transpirat si murdar tot,si tot ii spune „tot esti mai frumos decat Robert Redford.”

„Dragostea e..cand ii spui unui baiat ca are o camasa foarte frumoasa,desi el poarta aceeasi camasa in fiecare zi.”

„Dragostea e..Niciodata sa nu spui „Te iubesc” doar cand iti vine.Iar daca o simti,spune-o mai des.Oamenii uita prea mult sa spuna ‘Te iubesc’ „.

„Dragostea e..Sa iei in brate,sa saruti,sa spui..NU!”

„Dragostea e..cand catelul tau te linge pe fata desi l-ai lasat singur acasa toata ziua.”

„Dragostea e..atunci cand iubesti pe cineva,ochii tai se tot misca si niste stelute stralucesc din ei.”

„Dragostea e..Dumnezeu ar fi putut sa spuna niste cuvinte magice sa scape de cuiele de pe cruce,dar n-a facut-o.Asta este dragoste !”

Uitati-va cate lucruri minunate pot gandi niste copii atat de mici ..
Cred ca dragostea este exprimata cel mai bine prin faptele celor din jur.Prin muzica,prin viata.
Nu e ceva ce poti explica,e ceva ce fiecare simte in feluri diferite.

Apa nu e un drog,aerul nu e un drog,dar totusi nu poti trai fara ele.Dragostea,dupa parerea mea,e un drog.Un drog al sufletului.
Vi s-a intamplat vreodata sa visati ceva atat de frumos incat sa vreti sa adormiti din nou doar ca sa puteti visa?Asa e si dragostea.
Ati mai reusit vreodata sa continuati visul?Nu.
Dragostea adevarata e unica si nu vine de doua ori.Totusi dragostea nu este doar vis si suflet.Din dragoste te schimbi.Fizic si psihic.

Facebook = Life


Cu totii am auzit de reteaua de socializare „Facebook”.Si cu totii avem (CEL PUTIN) cate un cont pe care avem poze si tot felul de informatii despre noi.De obicei,poze modificate in care semanam extrem de putin cu noi din viata reala si EXAGERAT de multe informatii (corecte).Cea mai noua manie e o aplicatie de pe iPhone,unde toata lumea vede cand,unde si cu cine ai fost.Asa e mult mai usor pentru cineva care vrea sa iti faca rau/sa te rapeasca sau stiu eu ce naiba sa mai faca.
Pe Facebook toti avem sute,mii de prieteni,cu care urmarim sa comunicam cat mai mult.Le dam like-uri,primim inapoi,incepem sa comentam poze,primim add in lista de messenger,apoi ne facem o familie cat mai mare pe Facebook.Esti frate/sora cu toti necunoscutii pe care ai impresia ca ii cunosti mai bine decat te cunosti pe tine.
Te simti bine cand vezi ca ai 200,300 de prieteni online pe ‘mess.Cand vezi ca ai peste 100 de like-uri la 1 poza si ca prietenii iti fac chat acolo,cand iti pui un nou status ai in 5 minute douaj’ de like-uri si urmaresti sa iti faci prieten/a doar ca sa se vada pe facebook „Xulescu is now in a relationship with ycescu”.
Dar inchizi PC’ul,realizezi ca esti singur,si te intrebi unde sunt toti „fratii” si „surorile” tale care acolo,in viata virtuala,par a fi perfecti.Radeti,glumiti,va sprijiniti unul pe altul,dar totul se incheie la „Sign out”.
Acum cativa ani,”regele” internetului era „hi5”-ul,unde acum au ramas doar cocalarii (dupa parerea mea).Si,am inceput si pe Facebook sa fim invadati de useri cu nume gen „x fantastiku” si „y frumusyka”.La fel ca si pe hi5.
Am inteles ca initial,Zuckerberg a creat asta pentru niste studenti,urmand ca mai tarziu reteaua sa se extinda in asa fel incat atunci cand tastezi „f” pe Google,prima sugestie e „Facebook”.
Da,recunosc,si eu am un cont de Facebook.Nu numai unul chiar.Si recunosc si ca nu as rezista fara.Nu e vorba de obsesie,sau ceva in gen.E doar obisnuinta ca atunci cand imi deschid laptop-ul sa dau pe scurtatura pe care am creat-o si sa imi verific notificarile de pe Facebook.Am facut chiar un experiment.Bine,initial a fost cu alt scop,insa prin faptul ca mi-am inchis contul timp de 1 saptamana,am realizat ca fara Facebook,practic nu exist.Nu vorbesc cu toata lumea,nu mai pun poze urmate de tot felul de comentarii.Am realizat insa si ca fara Facebook,e mai bine.Am timp si pentru altceva.
Asa ca,dragii mei,learn to live without Facebook.GET YOUR OWN LIFE !

Conclusion: No Facebook,no life.

Them.


„EA:

• O tipa nu foarte sofisticata,inalta,cu ochi negri mari.Niciodata multumita de cum arata,niciodata incantata de ceea ce face.Uneori stresanta,mereu captivanta.Indragostita de muzica si viata,mereu cu un zambet pe fata.De cele mai multe ori,zambet fals.Nu are incredere in niciun reprezentat al sexului tare,si crede ca nu exista baiat perfect,sau suflet pereche.Doar „tipul potrivit”.
Nu-i place sa alerge dupa 2 iepuri in acelasi timp pentru ca stie ca nu se va alege cu niciunul,sau eventual va ramane cu cel dupa care nu ii ardeau calcaiele atat de tare.Uraste sa fie contrazisa,pentru ca de cele mai multe ori are dreptate.Adora ochii albastri si isi iubeste Dumnezeul.Nu ii plac banii,pentru ca stie ca e cel mai des motiv de cearta.Are cateva (zeci) de prietene la care tine enorm.
Canta permanent si uraste manelele.E convinsa ca niciodata nu i se va indeplini cea mai mare dorinta a ei pe care o tine in anonimat pentru majoritatea lumii.”

„EL:

• Un copil (putin) problema.Inalt,cu ochi albastri (verzui),schimbatori.O persoana ce nu acorda importanta parerilor lumii despre inteligenta,opiniile sau aspectul sau,desi majoritatea ii spune ca e BEST OF.Ciudat,majoritatea crezand ca e cel mai rau om de pe planeta,nimeni cunoscandu-l mai bine decat EA si..un anume prieten al lui.
Un baiat nu foarte respectuos,putin fraier,ce nu prea se lasa purtat de sentimente.Modul prin care se exteriorizeaza cel mai des e muzica si desenul.Isi uraste sora si crede ca daca mai avea inca un singur frate,Apocalipsa se napustea asupra lui.Ii plac blondele si ochii verzi,insa e constient ca sunt cele mai proaste femei.Este extrem de egoist.
Adora numele „Leelo” si si-ar fi dorit sa locuiasca in Caraibe alaturi de Jessica Alba.Adora sa vorbeasca cu EA la telefon,si sa iasa mereu impreuna in Skate Park.
Persoana ideala cu care poti discuta cand ai o problema,pentru ca te face sa vezi viata cu alti ochi,chit ca e o lectie mai dura.Genial din toate punctele de vedere.”

Acest post este un pamflet si trebuie tratat ca atare.
Personajele si actiunile acestui post sunt fictive. :)))

Te ador <3.


¤ Pentru ca imi esti mereu aproape.
¤ Pentru ca esti atat de bun.
¤ Pentru ca niciodata nu te saturi de mine.
¤ Pentru ca pot plange mereu cu tine.
¤ Pentru ca esti „drogul” meu favorit.
¤ Pentru ca tu nu te schimbi niciodata.
¤ Pentru ca impreuna cu tine,trec peste orice,chiar daca atunci cand ma trezesc o iau de la capat cu toate problemele.
¤ Pentru ca adorm doar ca sa nu ma mai gandesc la tine.
¤ Pentru ca in fiecare seara ma tentezi ..
¤ Pentru ca tu mereu esti la reducere.

¤ Pentru ca in ciuda faptului ca esti doar un pahar de vodka orange,esti unul din prietenii care nu ma lasa la nevoie.

[Nu,nu obisnuiesc sa beau.Am avut inspiratie doar. 🙂 ]