Imi acord putina libertate si ma imbarc din nou curajoasa catre lumea visarii.E cel mai greu vapor de prins,insa sunt o visatoare convinsa si sunt sigura ca am puterea sa inving in cea mai apriga lupta cu iluziile.E atat de mare ..Cred e infinit.De fiecare data cand ajung parca se mareste,parca visele si dorintele mele capata aripi cat mai mari.
Pornesc catre punte unde te gasesc pe tine.Esti cam la fel si-un pic diferit.Ma iei de mana si te arunci cu mine peste bord.Inca traim,suntem teferi.Ajungem de fapt in lumea ta.In lumea de unde vii tu.Acea lume mirifica,magnifica,unde nimic nu e mai greu decat pare.Un lucru ce in viata reala e imposibil..
Daca as putea as ramane aici pentru totdeauna..
Sau,nu!M-as transforma intr-o picatura de ploaie si as canta ‘Let me fall’ pentru a te putea atinge fara niciun fel de explicatie de dat.Pentru ca ploaia e pura,e ceea ce niciodata omul nu intelege cu adevarat.Fiecare lacrima a noastra se transforma in picatura de ploaie care de multe ori o consideram neimportanta.
Tresar si deschid ochii.Nu mai sunt sub maretia apelor,nici macar deasupra.Sunt din nou in viata cotidiana,in banalul vorbelor infructate parca cu prea multa ratiune.Am pofta de o mare cana cu ciocolata calda si scortisoara deasupra.Hai sa ravasim paradisul..
Alecsa' 